Primele gânduri după primii 70 de km pe un monociclu electric

Mă băetz, doresc să vă împărtășesc din experiența mea de început în EUC (Electric Unicycle).

Mi se pare minunat că există un dispozitiv care îți pune mintea și corpul într-o nouă sinergie care necesită muncă, iar în schimb îți da o satisfacție enormă (să simți că te poți plimbă dintr-un colț al orașului în celălalt cu un sentiment de schiuri într-un oraș care e mereu în pantă). Efortul depus mi se pare că este similar skiului căci nici acolo nu trebuie să te propulsezi tu, că o face gravitația pentru ține. Și metoda de a-l manevra este asemănătoare schiurilor scurte.

Sunt în măsură să compar monociclul și experiența acestuia în oraș cu următoarele: bicicletă (și electrică), trotinetă (și electrică), motocicletă on-road și off-road, scuter.

Am mers de când am luat-o acum 2 săptămâni vreo 70 de km. Mi se pare un vehicul excelent pentru oraș de orice fel atâta timp cât nu te grăbești (decât dacă și când vrei).

Mi se pare singurul vehicul care îți pune la dispoziție atât strada cât și trotuarul într-un mod cât mai egal. Pe motocicletă, bicicletă și chiar și trotinetă electrică ești favorizat pe stradă pentru că îi dai continuu fără opriri decât la semafoare. Pe trotuar e mai anevoios cu trotinetă sau bicicletă, iar cu motocicletă imposibil. Pe bicicletă nu vrei să intri în situații care să-ți taie momentumu acumulat așa că intersecția cu pietonii, semafoarele e una consumatoare de energie și situațiile de genul le eviți instinctual și iei alte decizii de rute etc. Chiar și pe trotinetă îți pierzi din moment pentru că nu știi dacă să pui piciorul jos sau nu (în crawl în spatele pietonilor de exemplu, când nu ai loc suficient să-i depășești în siguranță).

În schimb roțile mici si înguste, precum e al meu V8 modificat în v8s se simt mai nesigure pe stradă decât trotinetele. Cred că aici este de fapt ceva mai bine în realitate, dar la nivelul meu de experiență așa se simte.

Așa că te face să vrei să circuli cu roata pe străduțe pe care pare că e trafic mai puțin, eventual cu sens unic să-ți vină doar din față etc. Asta la rându-i te face să explorezi orașul cu un alt nivel de experiență decât pe celelalte vehicule menționate. Așa îți dă satisfacția muncii de a învață și a continuă să înveți să mergi pe ea. Probabil euforia o să se domolească însă prin euforie, de care sunt conștient că trec, mai este și o analiză la care calculele ies pe plus pentru roată pe TERMEN LUNG!

Pe grupul de whatsapp al EUCistilor s-au comparat acu ceva zile motocicleta/scuterul cu roata, ca mijloc de transport. Am apreciat discuția pentru că a fost un schimb de idei contrare dar fără jigniri și în deplin respect față de opinia celuilalt! Asta spune multe despre cum sunt construiți oamenii care sunt atrași de acest mijloc de transport. Roată poate oferi satisfacții dintre cele mai valoroase (acolo sus cu motocicleta mergând pe drumuri virajate sau de pământ).
Și după cum am zis din start: dacă timpul cât mai scurt de a ajunge la destinație este cel care primează atunci nu roata ar fi prima alegere. Ieși mai bine chiar și cu o trotinetă electrică. Cel puțin nu ce am eu.
Însă pot spune că V8-ul face față cu brio denivelărilor din bucureșți și, dacă aplici o viteză mai mică și un spațial awareness ridicat, le ocoleșți pe majoritatea și astfel mai faci și din antrenamentul de control al roții.

Printre avantaje mai este și cum te vede pietonul pe o roată față de cum îl vede pe un trotinetist sau biciclist. Atâta timp cât mergi cu bun simt și eșți conștient că oamenii care merg pe propriile picioare au întotdeauna prioritate (în primul rând pentru că nu te știu că ești unde ești până nu treci de ei - esti super silentios) mi se pare că, momentan, suntem mai bine văzuți și "mai acceptați" decât celelalte vehicule. În principal cei care nu te acceptă sunt cei cu copii și nu pentru că nu le oferi suficient spațiu și viteză redusă si atenție mărită mișcarilor copilului, dar pur și simplu din cauza că sunt over-protective cu copiii, țînându-i fizic pe loc până treci, chiar și după ce le faci semn că mergi ușor și că încetinești aproape de oprire, în modul creep sau crawl, cum s-o zice :).

Ține de fiecare din noi să arătăm că cei care sunt pe o roată nu reprezintă nicio amenințare la adresa copiilor pentru că suntem niște participanți la trafic friendly, serviabili, oricând gata să cedăm trecerea. Și asta pentru că știm ca suntem oricum de pe o poziție privilegiată, căci, spre exemplu dar nu numai, imediat după ce aștepți câteva secunde, le câștigi înapoi repejor fără să depui niciun efort ci doar o senzație super mișto că îți iei tălpășița ca sperman sau road-runner (beep! beep!).

Această constantă interacțiune între tine și lumea din jur te face un pic mai conectat cu aceștia. With great power comes great responsibility, iar satisfacția de a o nu folosi atunci când știi că ai putea să o folosești, e mult mai mare decât atunci când o folosești total aleatoriu, fără vreun scop precis și bun (ca și un bărbat care poate da oricând în nevastă să o omoare, dar nu o face :D ). Asta mi se pare că mai este un alt sentiment pe care ți-l da roata și alte vehicule nu. Ești în forma omului biped (deci ești analizat că o mai mică amenințare) dar cu o grămadă de putere, destul de ascunsă, sub picioarele tale. Să nu mai zic de alte avantaje precum spațiul din apartament, mărimea lifturilor (al meu e minuscul) sau fără stres că-ti dărâma vreunu motocicletă.

Și mai văd cu tristețe cum noi că oameni am permis mașinii să ne acapareze atât de mult din spațiul în jurul căruia trăim, adică orașul nostru, al oamenilor din el...

Dar am speranța că startul morții mașinii ca vehicul principal pe o stradă nefăcută exclusiv pentru mașini a început. O să fie o moarte extrem de lentă, dar o să fie. Ieri când am ieșit cu băiatul de mi-a vândut roata la o plimbare în IOR, pe la 1:30 noaptea, când ne-am despărțit, se lăsase frig tare ca să fac tot drumu spre mihalace cu plăcere, așa că am scos telefonu în timp ce mergeam și am căutat un Spark (mașini electrice de închiriat prin aplicație), era unu la vreo 1 km de mine, în 5 minute eram în el la căldurică spre casă.  Am menționat Spark cu părere de rău căci au devenit niște jegoși in ultimele 2 luni după ce practic au mărit prețurile cu intre 60 si 150% grosso modo, adăugând și taxă pe km, pe lânga cea de minut care era până acum. Ideea e alta, și anume că situațiile și necesitățile reale în care mașina personală ca vehicul ideal s-ar diminua considerabil daca ai avea posibilitatea să folosești una destul de lejer.

Mai e mult până departe așa că fiecare roată, trotinetă, bicicletă etc. în plus pe stradă este încă un cui din milioanele de cuie pe care trebuie să le batem în coșciugul mașinii (ca vehicul principal pe străzi normale de oraș).

Haideți să ne recâștigăm străzile din mâna de fier rece a mașinilor! Să sperăm și să acționam în viețile noastre visând să ieșim pe stradă și să ascultăm cum în liniște se aude zumzetul vietăților orașului (in majoritate oameni), și nu al cauciucurilor in viteza, milioanelor de explozii cumulate pe secunde, a vântului spart în viteză de câțiva metri pătrați de metal, al claxoanelor date la nervi si câte și mai câte alte zgomote complet ne-necesare într-un oraș în care trăiesc în principal oameni!

Hai să fim oameni mai buni, mai considerenți față de ceilalți, cu mai multă înțelegere și respect față de libertatea celuilalt și cât mai mare comuniune cu natura, pe cât se poate și fiecare în ritmul lui. Dar spre aceeași bună destinație. De fiecare dată când rotești cheia în contact și pleci de pe loc, te-ai pus pe tine pe primul loc, ceea ce nu e neapărat rău decât dacă iei în considerare și a doua parte: în același timp i-ai pus pe ceilalți în pericol (printre care, culmea, te numeri si tu). Ceilalți ești chiar tu.