Libertate, sex si… droguri

Un eseu de-ale mele din 2007. Tot textul de mai jos este nealterat ci in starea lui copy-paste din word-ul salvat in dropbox.

Kadhanoun Somar, grupa , anul I

Eseu

Libertate, sex si… droguri

Am vrut de fapt sa scriu un eseu despre libertate, dar nestiind cum sa incep, am decis sa adaug ceva mai atragator in titlu, pentru a avea mai multi cititori, sperand sa-mi vina si o idee pentru o introducere pe parcurs. Acum, ca am adaugat aceste doua cuvinte in titlu - "sex, droguri" - ma simt cumva constrans sa scriu si despre ele. Asa ca, desi voi avea probabil mai mult succes, pentru ca oamenii vor citi acest eseu crezand ca e despre sex si droguri si nu e doar o parere personala si plicticoasa despre libertate, pe de alta parte simt ca mi-am pierdut libertatea de a scrie despre orice, pentru ca trebuie sa ma gandesc la ceva care sa aiba sens si macar putina legatura cu titlul. Dar asta e un lucru bun!

  Aceasta introducere de mai sus a fost o incercare de a da un exemplu de: "ce se intampla in general atunci cand trebuie sa luam o decizie?". Inainte sa alegem ceva, presupunand ca avem mai multe optiuni la indemana, ne simtim liberi si avem senzatia ca: "n-am hotarat inca ce fac, dar am libertatea de a face ce vreau, nimic nu ma constrange, pot sa aleg dintre atatea variante! ". Dar nu e ca si cand am putea sa stam si sa contemplam minunata lume de variante la infinit, pentru ca am fi complet inactivi (n-a fost luata nici o decizie, nici o actiune infaptuita) si ar deveni oarecum frustrant. Asa ca, la un moment dat, incepem sa alegem, si de fiecare data ne gandim la costuri si beneficii si alegem ce ni se pare ca ne aduce cele mai multe beneficii. Si suntem multumiti daca vedem ca am facut “alegerea corecta”. Din pacate, adesea pierdem din vedere ca, odata ce am luat o decizie (buna sau rea), am pierdut libertatea de a putea alege, din moment ce nu mai avem optiunile la dispozitie. Oamenii in general isi aduc aminte de acest lucru doar cand nu au luat "decizia corecta" si atunci incep sa discute despre „alegeri libere”. Dar, nu exista libertate absoluta cand e vorba de o alegere, odata luata o decizie, ea implica renuntarea la alternative, deci implicit renuntarea la o libertate. Cred ca oamenii ar trebui sa vorbeasca mai degraba de „alegeri bune”, decat de „alegeri libere”.

  O sa incerc sa dau cateva exemple. Sa zicem ca un baiat si o fata se indragostesc. Una din cele mai frumoase expresii ale sentimentelor lor e... sexul, care de obicei e minunat cand esti indragostit. Dar, dupa un timp, sa zicem un an (conform studiilor stiintifice), pasiunea dispare si brusc cei doi pot „realiza” ca au facut sex doar unul cu celalalt un an intreg, prin urmare si-au pierdut libertatea sexuala. Pot simti ca relatia dintre ei e plina de fapt de constrangeri si restrictii, prin urmare nu mai sunt fericiti, ba chiar sunt plictisiti. La inceput, totul era frumos, parea normal sa se faca anumite alegeri, sa se faca anumite compromisuri de dragul celuilalt. Dar, ulterior, cand faptul ca „l-au ales” pe celalalt nu mai pare sa fie „alegerea buna”, oamenii incep sa regrete pasul facut si isi doresc mai multa libertate. Presupun ca asa a inceput ideea miscarii hipiote despre "dragostea libera" ("free love"). Oamenii si-ar dori sa aiba si "dragoste" si "libertate". Dar asta nu pare sa fie posibil. Cand esti indragostit, nu mai esti liber pentru ca asta implica cel putin mult timp petrecut gandindu-te la celalalt, si acest lucru iti distrage atentia de la multe altele; sa fii indragostit inseamna sa-l faci pe celalalt centrul universului tau...si universul tau sa se invarta in jurul acestui centru o vreme. Prin urmare, toate celelalte posibile variante de miscare ale universului tau dispar pentru o vreme. Dar acesta nu e un lucru neaparat rau, trebuie doar sa faci "alegerea corecta".

"Sa nu fii liber" si "sa nu te simti liber" sunt doua lucruri total diferite. Sa zicem ca o prostituata are un client pe care il simpatizeaza. Cand face sex cu el e , de fapt, la fel de libera ca si cand ar face asta cu oricare din ceilalti clienti, doar ca "se simte mai libera" pentru ca are altfel de sentimente pentru respectivul. Care ar fi solutia, ce-ar trebui sa facem pentru a "alege bine" de cele mai multe ori si pentru a ne "simti mai liberi"?

Cred ca cea mai buna solutie ar fi, si va suna ca un cliseu, sa intelegem si sa acceptam ca lumea, asa cum o vedem noi, nu e singura reala, ca exista si alte lumi ale altor persoana care sunt cel putin la fel de reale, fiecare persoana are propriul ei univers. Toti credem ca lumea este asa cum o vedem noi, pentru ca luam drept universal punctul nostru de vedere subiectiv asupra ei. Dar odata ce am acceptat ca exista mai multe lumi decat ceea ce ne reprezentam noi, ca exista si reprezentarile celorlalti, cea mai buna varianta e sa incercam sa le intelegem si sa ne bucuram de diversitatea lor, in loc sa incercam sa ne impunem punctul de vedere asupra lumii. Daca esti constient ca de fiecare data cand alegi ceva pierzi ceva, adica libertate, si incerci sa faci alegerile cele mai bune, stiind la ce esti dispus sa renunti in termeni de libertate, fericire, si cam ce vrei sa castigi, atunci probabil te vei adapta mai bine la lumea inconjuratoare. Si ca sa nu transform acest eseu intr-o versiune mult mai slaba a poemului "Daca"(„If”) al lui Rudyard Kipling, ar trebui sa incerc sa scriu si ceva despre droguri.

Se spune ca majoritatea drogurilor altereaza perceptia "normala" a lumii, creaza "universuri artificiale". De ce artificiale? Probabil pentru ca oamenii nu pot intra in acele stari singuri si au nevoie de substantele chimice respective. Aceasta "nevoie" e considerata a fi partea inspaimantatoare a drogurilor. Daca o pastila ma face fericit, atunci e ok sa o iau si sa fiu fericit. Dar odata ce incepe sa imi placa prea mult si devine o "nevoie" si lumea inconjuratoare nu ma mai multumeste, poate ca nici nu mai pot fi fericit fara aceste lucruri ‚artificiale”, atunci e rau, inseamna ca sunt dependent. Deci nu mai sunt liber si nici nu ma mai simt liber. Sa incep sa ma plang, sa fac campanii anti-drog pentru a convinge oamenii sa nu faca aceeasi "greseala" ca mine? Da, desigur, daca presupun ca alegerea nu a fost facuta de mine, ci ca a fost vorba de ceva mai puternic decat vointa mea, numit "Drog", care m-a impins sa fac aceste alegeri si daca presupun, evident, ca toti oamenii sunt la fel ca mine. Dar atat timp cat imi asum responsabilitatea pentru alegerile mele si atata vreme cat sunt constient ca oamenii sunt diferiti, nu voi condamna nici promiscuitatea sexuala, nici consumul de droguri. Voi respecta dreptul celorlalti de a decide pentru ei insisi, incercand sa iau decizii la randul meu astfel incat sa-mi pastrez o sfera personala de libertate, care sa nu fie dependenta de circumstante exterioare.

Dar cum putem sa nu depindem de circumstante exterioare atata vreme cat totul depinde de lumea externa? Cea mai buna varianta, in opinia mea, ar fi sa acceptam acel fel si grad de dependenta (sau lipsa de libertate) ce ni se potriveste cel mai bine si ne permite, in acelasi timp, sa fim cat se poate de liberi.